Deseori sunt întrebată dacă am făcut sau fac kinetoterapie acasă, cu propriii mei copii.
Pentru mine, stimularea neuromotorie în primul an de viață al copilului este un fel de a te juca, a relaționa cu bebelușul, a te cunoaște şi a-l face să cunoască, a te dezvolta împreună cu el, a experimenta o mișcare nouă.
Înseamnă a exersa ce poți şi a merge puțin peste aceasta, a ieși din zona de confort, a fi in siguranță, a testa stimuli de toate felurile, a te autoobserva şi a-ţi depăși limitele. Este maniera pe care eu o consider potrivită pentru dezvoltarea motorie, cognitivă si psiho-emoţională de care are nevoie copilul.
Deci răspunsul meu este DA, fac şi am facut kinetoterapie cu copiii mei, sub o formă pe care am gândit-o ca fiind o rutină zilnică pentru a evolua împreună.
Stimularea neuromotorie nu este doar o ședință de terapie care durează 30-50 de minute, pe care o facem acasă sau la un centru alături de specialiști, ci aceasta merge mai departe în relația pe care o avem cu copilul, cum relaționăm cu el, cum îl ținem în brațe, cum ne jucăm şi cum îl provocăm.
Indiferent că există sau nu o situație care necesită exerciții fizice specifice/stimulare motorie, consider util să creăm activități care să continue ceea ce facem împreună cu specialistul. Să găsim metode prin care să ajutăm procesul de reabilitare/dezvoltare.
Fotografie din arhiva personală a autorului
Other Articles
De ce plâng copiii la terapie?
Se face kinetoterapie cu forța?
