„Ți-l aduc ție și faci tu, că oricum nu mă pricep”

„Îmi zici de câte ori să vin și vin, dar nu mă pune să fac eu”

„Nu am avut timp, că a venit mătușa pe la noi”

„Am făcut câte ceva”

Am auzit multe motive pentru care părinții nu fac exerciții cu copiii lor acasă. Cu toate astea, eu încă insist și le dau teme. De ce?

  1. Părintele este coterapeut – învață de la terapeut cum să își ajute copilul;
  2. Cele două ședințe pe săptămână înseamnă 70-100 minute, iar o săptămână are cam 10.000; cu siguranță progresul va fi mai rapid dacă se repetă și acasă;
  3. Copilul se obișnuiește cu exercițiile – dacă în timpul ședințelor de terapie copilul colaborează cu dificultate, atunci părintele îl poate ajuta să se acomodeze, făcând din exerciții un moment firesc;
  4. Prin aceste exerciții, părintele își înțelege mai bine propriul copil – care îi sunt problemele și cum îl poate ajuta;
  5. Primim feedback prețios – nu de multe ori părintele care este obișnuit să exerseze cu copilul său poate observa aspecte pe care terapeutul nu le poate vedea în cele două ședințe săptămânale, cum ar fi că anumite mișcări le face mai bine sau nu;  
  6. Terapia poate fi făcută prin joacă, ceea ce poate fi un moment de conectare între membrii familiei;
  7. Învățăm că mișcarea este un obicei sănătos dacă îl practicăm zilnic, ca spălatul pe dinți.

Fotografie realizată de Standsome Worklifestyle pe Unsplash