Peste tot ți se spune că e important să îl pui pe bebe pe burtică, cu cât mai devreme cu atât mai bine. Dar știi de ce?

Pentru că e așa de mic, credem ca este și foarte fragil. Din fericire lucrurile nu stau deloc așa. Aproape toți părinții cu care am lucrat mi-au povestit că le este frică să nu facă rău bebelușului și evită să îi poziționeze pe burtică. De regulă, această frică vine din aspecte care țin de noi, cum ar fi faptul că nu ne simțim stăpâni pe ce știu mâinile noastre să facă. Sau poate facem comparații cu noi înșine (eu nu pot să stau pe burtă, mie nu îmi place să stau pe jos) însă copiii nu sunt adulți în miniatură și chiar dacă ar fi așa, trebuie să înțelegem că e posibil ca în unele lucruri să nu ne semene, chiar dacă sunt ai noștri. 

Ce este de făcut?

Din fericire soluția este simplă. Totul se rezolvă prin informații corecte și bineînțeles, puțin exercițiu. La început poți folosi o păpușă că să exersezi (toți terapeuții fac această pregătire, nu e nicio rușine) și apoi să încerci cu cel mic, alături de o persoană care știe cum să facă: partenerul tău, bunicii sau, dacă e nevoie, un cadru medical.

E posibil ca nu toți medicii să aibă timp pentru asta, motiv pentru care îți recomand să încerci un kinetoterapeut. Noi suntem întotdeauna încântați să răspundem la aceste întrebări.

DE CE E BINE SĂ STEA PE BURTICĂ

Acum că știi ce faci, să vedem ce se întâmplă când bebe stă pe burtică:

  1. Corpul primește informații senzoriale diferite de cele din poziția culcat pe spate, informații de care e bine să nu îl privezi (informația tactilă dintre corp și textura materialului pe care stă, stimularea receptorilor de presiune de la nivelul organelor interne din abdomen, de ajutor în tranzitul intestinal, poziția facilitează și creșterea saturației de oxigen, motiv pentru care o să vedeți mulți prematuri poziționați așa încă din incubator, chiar daca sunt foarte micuți);
  2. Câmpul vizual este mai mare decât atunci când stă pe spate, unde, din păcate, poate sa vadă mai mult tavanul..
  3. Pentru a nu sta cu năsucul în saltea, bebe încearcă să ridice capul și prin mii de astfel de încercări, va dobândi controlul capului; chiar dacă vorbim de un nou-nascut, el vine dotat cu abilitatea de a roti capul stanga-dreapta din amândouă pozițiile; de pe burtică are o mișcare de întoarcere peste năsuc/obraz; atenție, dacă bebe nu întoarce capul deloc, este indicată o evaluare neuromotorie (este posibil să fie vorba de un latercolis/torticolis sau, dacă e asociat cu și cu alte semne, de o întârziere în dezvoltare);
  4. Poziția este punct de plecare pentru o mare parte din următoarele achiziții; de aici va începe să se târască pe coate, se va ridica și va merge în patru lăbuțe; este bine de știut că întârzierea unei achiziții, cum ar fi acest control al capului, atrage după sine întârzierea celorlalte achiziții;
  5. Dacă este pus pe jos, bebelușul este stimulat să își găsească sprijin singur – suprafața trebuie să fie plată, dar un pic moale (poți să folosești o păturică, eu insă recomand o salteluță de tip puzzle fiindcă e ușor de dezinfectat și nu se strânge; evită patul sau canapeaua, pe lângă faptul că suprafața nu e optimă, riscul de accidente e foarte mare și în loc să te concentrezi pe stimularea bebelușului vei avea mereu teamă că poate să cadă), unde vă puteți juca fără griji; din această poziție, toate segmentele corpului vor învăța, cu timpul, să lucreze împreună astfel încât să ajungă în poziția specifică vârstei.

Acest exercițiu, aparent banal, este o sarcină destul de dificilă pentru un suflet în vârstă de numai câteva zile. Inițial va părea ca o “luptă” cu gravitația, pentru că așa și este. Bebelușul încearcă să ridice capul și nu reușește, obosește și apoi începe să plângă. Încearcă să ții minte cât timp reușește să stea în această poziție (când e odihnit și sătul, dar cu aproximativ o oră după masă, daca nu cumva are și reflux gastroesofagian, caz în care trebuie să ai mai multă grijă, în funcție de cum se manifestă) iar mâine încearcă să suplimentezi timpul de exercițiu cu încă un minut.

Este posibil ca intr-o zi sa aibă mai puțin chef sau să fie mai obosit. E normal și nu e motiv să te descurajezi. Important e ca progresul general să fie pe o curba ascendentă, așa cum te-a învățat pediatrul să urmărești la măsurătorile de greutate și lungime. Folosind acest principiu, tot suplimentând puțin câte puțin, mușchii gâtului și nu numai, devin mai puternici și efortul nu va mai fi asa mare. De aici încolo, începe distracția…

Dacă vrei să afli cât de sus trebuie să se ridice bebe atunci când stă pe burtă, citește aici.